Migdal

MIGDALUL( Миндаль)—AMYGDALUS  COMMUNIS.

Migdalul cuprinde 25 de specii de arbori şi arbuşti fructiferi, originare din ţările euro-asiatice. Este răspândit din Siria, Iran şi Asia Centrală până în Turchestan, naturalizat şi sălbătăcit în China, India, ţările mediteraneene,  cultivat în Europa Centrală şi America. În Persia şi China este cultivat de mai bine de 3500 ani. Pe larg se cultivă, ca plantă nuciferă (pentru  fructe care conţin 40-60% ulei preţios), în multe alte ţări din lume ca:  Moldova, România, Ucraina, regiunea Crasnodar din Rusia, Asia Mijlocie, Caucaz etc.

Este o specie de copaci mijlocii, din familia rozaceelor, cu mărimea de 4-6(8)m care în zonele secetoase se transformă într-un arbust mijlociu. Se cultivă în pustiuri, stepe şi pădurile xerofile dar creşte bine pe platouri la poalele munţilor şi în munţi până la înălţimea de 2500m, Este rezistent la geruri şi arşiţe, se foloseşte ca portaltoi la piersic şi cais în favorizând rezistenţa acestora la geruri, la fixarea nisipurilor pe coastele abrupte.

Migdalul în Moldova creşte pe întreg teritoriul republicii dar fructifică numai până la graniţele nordice, de centru  ale ţării.  Livezile formate din migdal, de obicei, rodesc până la 25-30 ani. Primele fructe de fapt, se formează la vârsta de 2-3 ani după plantare, dar intră în perioada de fructificare deplină abea la al 8 – 9-lea an.

In Moldova sunt plantate mai mult de 2000 ha plantatii de migdal altoit de soiuri autohtone.

Bazându-ne pe metoda de fructificare a migdalului, respectiv pe tăierea şi formarea coroanei pomului, în principiu prin rărirea ramurilor ce îndesesc coroana, a ramurilor alipite una de alta, a celor uscate si a lăstarilor concurenţi ( lacomi ) pomul va rodi pe ramurile buchet, iar durata de rod va fi de 4-5 ani ,

Dacă livada nu a fost îngrijită multă vreme, atunci pomii vor forma o mulţime de lăstari lacomi care trebuiesc înlăturaţi. Pomii de migdal, în vârstă sau afectaţi de calamităţi naturale pot regenera uşor, dacă sunt supuşi tăierii de regenerare.

Fructul este o bacă, cu pericarpul acoperit cu puf care se coace la finele verii ( august-septembrie). Sămânţa este  un sâmbure cu găurele sau brăzduţe mici ( nuca migdalului).

Înmulţirea Migdalului este vegetativă sau prin seminţe. Seminţele se seamănă in septembrie, cu tot cu coajă după schema de 70cm, între rânduri şi 5-7cm în rând revenind 200-210 mii buc. la 1ha. Vegetativ se înmulţeşte prin drajonarea de la partea radiculară, când se folosesc drajoni de 2 ani.

Lemnul tare este puţin roz-oranj la culoare şi este folosit la fabricarea suvenirurilor şi feţelor mobilelor interne.

Este o plantă meliferă şi foarte atractivă pentru albine are perioada de înflorire timpurie atunci când, în câmpuri sunt puţine flori; se polenizează cu ajutorul insectelor şi a vântului; se mai foloseşte şi ca plantă decorativă în parcuri şi scuaruri.

Soiurile Amigdalus Susakensis, A.  Nana şi A. Vavilovii ca relicte sunt protejate de către stat.

Agrotehnica formării plantaţiilor de Migdal

La formarea plantaţiilor sunt preferate solurile degradate mai puţin fertile, nisipoase, seci sau coastele abrupte. Pomii pentru formarea de livezi noi se produc în pepiniere, prin altoirea unor soiuri pe diferiţi portaltoi. Folosirea portaltoiului este metoda preferată încă pentru multă vreme  fiind o metodă sigură de producere a materialului săditor de pomi, diversificat pentru diferite siste- me de livezi şi pentru diferite tipuri de sol. Migdalul se altoieşte pe migdalul amar, pe solurile calcaroase şi cu precipitaţii puţine.

Plantarea se face toamna sau primăvara devreme, după o schemă de 5-6m. pe 4m. cu o densitate de 450-500 pomi la 1ha Locul altoirii trebuie adâncit la 12-18 cm de la nivelul solului. Toate soiurile de migdal pentru o fructificare mai bună necesită folosirea polenizatorilor la soiul de bază 4-6 soiuri de polenizatori în cantitate de 20-25%.

Şi ştiind că înfloreşte devreme când nu sunt flori pe câmpuri e de dorit de amenajat 3-4 ştiubeie la 1 ha.

Îndată după plantare începe formarea coroanei, după sau în timpul plantării se scurtează pomul la înălţimea de 80-120 cm formând trunchiul de 60-80 cm şi zona coroanei de 30-40 cm. În zona trunchiului se taie toate rămurelele în zona coroanei se scurtează la 2-3 muguri. Următoarea procedură de tăiere se repetă peste 4-5 ani după plantare cu înlăturarea lăstarilor lacomi, uscaţi, denşi, alipiţi unul de altul şi concurenţi. Pomii ce se usucă sau sunt frânţi uşor se restabilesc prin tăieri de regenerare. Dacă un timp îndelungat nu se face operaţiunea de tăiere a pomilor de migdal atunci cresc o mulţime de ramuri lacome şi groase fără fructe şi pomul devine muribund.

În condiţiile ţării noastre sunt recomandate următoarele soiuri perspective ce dau fructe la nivelul standardelor lumii: PERVENEŢ HRAMOV, VICTORIA,  F-2052, METEOR, MOLDAVSCHII BELÂI şi STANDARTNO-SCORLUPÂI.

Protecţia plantaţiilor de migdal.

Ca toate plantele migdalul are şi el boli şi vătămători specifici: bacterioza, monoliosa păduchii şi omisele rozătoare.

Petrecerea prelucrării cu pesticide şi insecticide se face:

1. Până la desfacerea mugurilor – zama bordoleza 2%

  • +  Dursban – 1,5 l/ha sau
  • Fastac – 0,3 l/ha.

2. Înainte de înflorire: a) Zolon – 2,5 l/ha sau

  • Sumition – 2,5 l/ha sau
  • Bi-58     – 1,0 l/ha.
  • +Preparate cuprice.

3. După înflorire:

  • Sumition – 2,5 l/ha sau
  • Sumi-Alifa – 0,6 – 1,0 l/ha.
  • +Preparate cuprice sau Delan – 0,7 l/ha, sau

Preparate cuprice peste 10-12 zile.

4. Pentru păduchi:

  • Zolon – 2,5 l/ha sau
  • Dimilin – 0,5 l/ha sau
  • Confidor – 0,5 l/ha sau
  • Warant –   0,5 l/ha.
  • Poliram – 2,0-2,5 kg/ha.

5. Toamna după căderea frunzelor (până la îngheţuri): Preparate cuprice(zama bordoleza-3%).

6. Lupta cu vegetaţia ne dorită: Glifos – 4-5 l/ha, Zelec super – 1 l/ha (mohor, chirău).  (Cel mai bun este sapazinul).

Cum trebuie sa arate un pom corespunzator pentru plantare?

  • sa aiba 1-2 ani, si o inaltime de peste 1m;
  • radacinile principale sa fie sanatoase, de peste 20-30 cm, iar in cazul pomilor altoiti pe portaltoi vegetativi sa fie cu un smoc de radacini subtiri;
  • tulpina si radacina nu trebuie sa fie deshidratate sau cu rani;
  • la pomii de 2-3 ani, coroana trebuie sa fie deja formata.

Importanța Migdalului

În fitoterapie,  in industriile farmaceutică şi alimentară se întrebuinţează două varietăţi ale speciei Migdal Comun, şi anume, varietatea migdalul  dulce şi varietatea migdalul amar .

Înainte de a descrie virtuţile acestor două varietăţi, aş vrea să vă reamintesc  puţin despre picturile care imortalizează  acest pom şi florile sale de migdal; aceste minunate rozete de un roz  foarte pronunţat, a căror înflorire, bucură privirea locuitorilor din ţinuturile unde creşte migdalul, este  descrisă in arta maeştrilor stampelor chinezeşti.

Varietăţile speciilor de migdal menţionate au caracteristicile următoare:

  • Au virtuţi vermifuge şi purgative incontestabile, dacă se prepară o infuzie care se bea din două în două ore, pentru a scăpa de “oaspeţii nepoftiţi” din intestinele copiilor.
  • Migdalul  comun, varietatea amară conţine acid cianhidric, dar este şi o potenţială otravă deosebit de puternică din cauza căreia este interzisă categoric folosirea pe cale orală (bucală). În aplicaţii externe, respectiv sub formă de cataplasme sau de băi,  miezul lor calmează durerile, în special migrena, colicile renale şi hepatice, reumatismul, arsurile la stomac şi durerile ce se resimt de-a lungul traiectului unui nerv.
  • Din ele, se poate prepara un săpun foarte bun pentru cei ce au pielea delicată şi un deodorant natural excelent, de sute de ori mai bun şi mai de recomandabil, decât toţi aerosolii chimici care ne mai şi otrăvesc în fiecare zi atmosfera.
  • Migdalul cu fructe dulci are multiple întrebuinţări; fructul ( şi coaja, şi miezul ), frunzele, scoarţa. Frunzele şi cojile fructului stimulează funcţiile ficatului şi calmează tusea. Scoarţa,  în afara acestor două proprietăţi, este, aşa cum am mai explicat  şi vermifugă, fierbifugă şi diuretică. Uleiul de migdal se recomandă drept vermifug în special copiilor, şi se administrează într-un decoct de flori de nalbă şi de mac cu puţină miere şi un gălbenuş de ou.
  • Migdalele dulci, aşa de apetisante şi hrănitoare ca desert, în bomboane, nuga ş. a., nu sunt bine suportate de stomacurile delicate ori leneşe.  Dar cei care le pot mânca au asigurat un adevărat concentrat de energie. În plus, fructul serveşte la prepararea siropului de migdale şi a uleiului, ultimul fiind comercializat în farmacii; e un lichid galben-pal, cu gust şi cu un parfum agreabile, care atenuează toate iritaţiile tubului digestiv  (de la gură la intestinul gros); se foloseşte în lupta împotriva bronşitelor şi a altor probleme legate de funcţionarea aparatului urinar.

Pentru uz extern, uleiul de migdale dulci este extraordinar de eficient în tratarea mâncărimilor ori arsurilor, erizipelului şi inflamaţiilor superficiale.

E bine de reţinut câteva coordonate din compozitia chimica a acestuia:

  • Grăsimele sunt formate mai mult din acid oleic—75%.
  • Uleiul este alcătuit din; 55-75% oleină, emulsină, peptone, săruri minerale şi vitamine.

Acţiunea este nutritivă, adică este un aliment perfect echilibrat.

  • Energizantă  pentru reechilibrarea sistemului nervos.
  • Premineralizante.
  • Antiseptice intestinale.
  • Prăjite uşor sunt mai digerabile.

Utilizarea.

Se mănâncă migdalele (dulci) ca atare. Totuşi, având în vedere faptul că sunt foarte hrănitoare, nu se recomandă mai mult de 6 până la 15 pe zi.

Infuzie   din   flori;

La o cană de apă clocotită se pun atâtea flori uscate cît se iau de două sau de trei ori cu trei degete. Se recomandă ca vermifug.

Infuzie   din  frunze  şi  flori;

La un litru de apă se pun 30g de frunze uscate şi mărunţite şi 15g de flori uscate.

Se lasă să infuzeze 10min. Se recomandă în suferinţe hepatice şi în tuse, una până la patru căni zilnic.

Decoct;

Din coji. La 1l de apă se pun 2 pumni de coji de migdale. Se lasă să fiarbă 20 min.

Se beau câteva  căni mici pe zi, în terapia  la  tusea convulsivă şi in  alte afecţiuni pulmonare.

Din frunze. Se pune un pumn de frunze proaspete mărunţite la 1l de apă şi se lasă să fiarbă 30min. Se bea o cană pe zi dar nu e bine să se abuzeze de un astfel de tratament.

Din scoarţă. Scoarţa secundară a migdalului  se pisează; la 1l de apă se pune atâta pulbere cît se poate lua de 20- 30 de ori cu trei degete. Se bea o cană pe zi.

Tizană   din   coji;

Se pisează un pumn de coji şi se fierb, timp de o oră, într-un litru de apă. Se beau 2 căni pe zi.

Băi de mîni   şi   de   picioare;

Se pune câte un pumn de frunze şi de flori uscate şi mărunţite, precum şi cît se ia de 20 de ori între trei degete din coji măcinate şi scoarţă măcinată, în 2 litri de apă. Se fierbe o jumătate de oră. Se lasă să se răcească şi se fac 2 băi pe zi, cît de calde le suportaţi. Sunt diuretice, eficiente în caz de suferinţe hepatice şi febră, calmante ale tusei.

Lapte de migdale dulci;

Se ia un pumn mic de migdale, se pisează, se amestecă bine cu o cantitate egală de zahăr şi se toarnă peste pastă 1l de apă distilată. Se omogenizează compoziţia şi se bea cu sirop de violete, în afecţiuni respiratorii sau cu decoct de lăptucă, în caz de febră.

Se pun 50g de migdale ( miez )  în apă caldă şi se lasă să se înmoaie câteva minute. Se scot, se curăţă de pieliţă, se pisează turnându-se peste ele câte puţină apă, până se obţine o pastă. Apoi se diluează pasta amestecând-o cu apă până la 1l.În compoziţia obţinută se pun 1-2 linguriţe cu miere. Totul se strecoară, pasându-se, printr-o sită fină, de mătase.  (Laptele poate fi procurat şi gata preparat in magazinele de specialitate, farmacii)

Ulei de  migdale;

Se găseşte gata preparat în farmacii. Se utilizează ca laxativ, diuretic, favorizează eliminarea calculilor urinari, vindecarea unor unor afecţiuni dermatologice, calmarea durerilor de urechi.

  Cataplasme  din migdale amare;

Se pisează miezul, se amestecă în foarte puţină apă şi se obţine o pastă care se aplică pe o pânză şi se pune sub formă de cataplasmă în migrene, colică hepatică şi nevrotică, nevralgii reumatismale.

Săpun medicinal din migdale amare;

Pasta de migdale  înlocuieşte săpunul în exeme uşoare, este un deodorant puternic, face să dispară pistruii.

Continutul in substanţe pentru  100 g de migdale dulci, verzi:

  • substanţe nutritive, proteine – 5,67 g, grăsimi – 2,19 g, glucide –  0,42 g;
  • substanţe extractive – 2,79g, celuloză – 0,3g, cenuşă – 0,96g şi apă – 88g.
  • 100g de migdale dulci coapte, proaspete, are:  valoarea energetică – 651kcal;
  • substanţe nutritive-protide, -15-18,1 g,  grăsimi – 33-54,2 g, glucide -7g;
  • substanţe extractive – 18g, celuloză – 2,8 g, cenuşă – 3,5g, apă – 4,4 g.
  • 100g de migdale dulci, uscate, au:  valoarea energetică – 655 kcal. Substanţe nutritive; proteine – 18 – 37 g, grăsimi – 54,2 – 70 g, gliucide – 20 g.

Continutul in Vitamine:                                                              

  • vitamina A – 20 mg, vitamina B1- 0,20 mg, vitamina B2 – 0,60 mg, vitamina C – 1 mg, niacin  – 4,2 mg.

Substanţe minerale;

  • Potasiu – 835 mg, calciu – 250 mg, fosfor – 455 mg, fier – 4,1 mg,  sulf, magneziu.

În ce situaţii sunt recomandate florile, frunzele, scoarţa, miezii, astfel in :

astenie fizică, – astenie intelectuală, – sport de performanţă, – infecţii nervoase, – infecţii şi spasme ale gâtului,  – infecţii şi spasme ale căilor respiratorii superioare şi inferioare, – infecţi şi colici pe căile genito-urinare, – infecţii şi inflamaţii gastro – intestinale, – tendinţă la infecţii, – litiază urinară, – demineralizare, – convalescenţă, – creştere, – constipaţie, – putrefacţie intestinală, – dermatoze, – arsuri, – crăpături ale pielii, – tenuri uscate, – dureri de urechi.

 

 

Bookmark the permalink.

8 Responses to Migdal

  1. Mihai says:

    Am 2 migdali cumparati care nu au intrat inca pe rod desi au avut flori si un inceput de fructe. De la un prieten am primit cateva seminte de migdal pe care le voi introduce in sol. Din pacate dispun de un teren cu sol greu unde apa balteste uneori. Pana acum cei doi migdali in varsta de trei ani nu au dat dovada c-ar suferi din cauza solului!

  2. Nelu Nemes says:

    Multumesc ptr toate informatile date in acest articol si doresc ptr gradina mea citiva pomisori [2-3]. Va rog sa-mi transmiteti de unde as putea procura.Locuiesc in Constanta. Va multumesc Nelu Nemes

    • Ana Giulia says:

      Nelu , asta toamna am luat de la valu lui traian e pepiniera – 20 lei cauta google .inginerul mi-a scurtat tulpina si radacinile si l-am plantat imediat . l-am udat cand l am plantat in 4 nov si am plecat . acum l-am gasit cu 3 cracute cu frunze si creste voiniceste .

    • Manea Florin says:

      Statiunea Valu Traian a creat doua soiuri de migdal,autofertil 1 si autofertil 2,in toamna anului 2014 am cumparat cate un exemplar si i-am plantat.Acum sunt in vegetatie.

  3. fucigi mensur says:

    multumesc mult pentru informati,incepind de la plantare pana la benefici eu vreu sa plantez direct saminta ,va iesi cumva fructu amar

    • admin_nucifere says:

      Daca plantati seminte amare vor creste la sigur popi cu fructe (seminte) amare. Daca saditi seminte “dulci” cel mai probabil veti obtine pomi cu seminte “dulci” dar nu este garantat 100%.

      • Ana Giulia says:

        am sadit seminte dulci si au iesit toate . cautam in articolul dvs daca acesti pomisori trebuiesc altoiti si cand .altoiul trebuie sa aiba o varsta ? sa fii facut deja fructe ? multumesc

  4. iulia barcari says:

    Buna seara. Doresc sa plantez un h de migdale . As dori un consiliu -ce fel de soiuri de migdale imi recomandati?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *