PROGRAMUL NAŢIONAL pentru dezvoltarea culturilor nucifere pînă în anul 2020

1. Introducere

Pomicultura constituie o ramură tradiţională pentru Moldova, fiind favorizată de clima moderată, solurile adînci şi fertile, posibilităţile de cultivare în condiţiile noastre, a celor mai valoroase soiuri din selecţia mondială. Ea are un rol aparte în asigurarea securităţii alimentare a ţării şi integrării ei în economia mondială.

Efectele tranziţiei la economia de piaţă au condus la reducerea producţiei de fructe, scăderea productivităţii plantaţiilor şi diminuarea critică a rentabilităţii producţiei.

Actualmente, una din priorităţile pomiculturii moldoveneşti, menită să contribuie esenţial la creşterea venitului naţional şi echilibrarea balanţei de plăţi prin sporirea exportului produselor cu valoare adăugată înaltă, este extinderea plantaţiilor şi sporirea producţiei de nuc, migdal şi alun – specii nucifere, cererea cărora, pe plan mondial, dar mai ales european, este în continuă solicitare, în proporţii tot mai mari, la preţuri rezonabile.

Valoarea alimentară şi, în special, energetică a fructelor acestor specii, creează un interes deosebit pentru consumul lor în stare proaspătă în vederea refacerii potenţialului biologic al populaţiei, dar şi ca materie primă pentru dezvoltarea în continuare a industriei alimentare a ţării noastre.

În condiţiile economiei de piaţă, nucul, migdalul şi alunul reprezintă unicele plante pomicole care necesită cele mai reduse fonduri pentru înfiinţarea şi exploatarea plantaţiilor comerciale cu un profit esenţial.

Extinderea şi modernizarea culturii nucului, migdalului şi alunului vor contribui la sporirea considerabilă a volumului producţiei nucifere, creşterea exportului şi asigurarea industriei alimentare cu materie primă de calitate superioară, ceea ce  va contribui la îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei.

Cu referinţă la speciile nucifere, dar mai ales la nuc, menţionăm că este valoroasă nu numai producţia principală, dar şi celelalte produse secundare (lemnul, frunzele, ramurile, rădăcina), care constituie materii prime importante pentru industria uşoară, alimentară, chimică şi farmaceutică.

Culturile nucifere, dar mai cu seamă nucul, contribuie la ameliorarea mediului ambiant, se folosesc pe larg în lucrările de amelioraţii agrosilvice.

Actualmente, în Moldova, conform datelor recensămîntului plantaţiilor pomicole din 1994, există 2,2 mil. arbori de nuc, dintre care peste 85% – în plin rod. Majoritatea absolută a arborilor de nuc se cultivă ca pomi răzleţi în livezile de pe lîngă casă, în aleile de nuc înfiinţate ca fîşii de protecţie, de-a lungul drumurilor naţionale, în grupuri mici pe sectoarele publice şi de stat. Plantaţii de tip livadă sînt puţine şi ocupă suprafeţe mici.

Fiind înmulţit pînă nu demult în exclusivitate prin semănarea directă a nucilor, plantaţiile acestei specii reprezintă o diversitate mare de tipuri (pomi), care se deosebesc mult unul de altul, atît prin particularităţile biologice (mărimea pomului, rezistenţa la boli şi dăunători etc.), dar mai ales prin caracterele de producţie (mărimea recoltei, calitatea nucilor). Printre numeroasele tipuri predomină cele cu productivitate scăzută, cu nuci mici, costelive, cu coaja groasă, din care miezul se separă anevoios şi numai fărîmiţat.

Situaţia creată în cultura nucului se agravează şi din lipsa totală a lucrărilor de îngrijire a nucilor. Lăsaţi fără tăieri de formare şi fructificare, cu solul sub proiecţia coroanelor nelucrat, şi, ca urmare, puternic tasat şi în permanenţă uscat, fără tratamente contra bolilor şi dăunătorilor, nucii fructifică slab, şi nu în fiecare an, potenţialul lor productiv fiind realizat numai la nivel de 20%.

În ultimii ani producţia anuală de nuci pe ţară a constituit 22,0-33,0 mii tone, din care peste hotare s-au vîndut 20,0-32,0 mii tone. Din cauza neomogenităţii producţia este comercializată numai prelucrată în miez.

La speciile nucifere care reprezintă un interes economic se referă şi migdalul, graţie fructelor sale, solicitate pentru folosirea în stare proaspătă, dar şi ca materie primă în industria alimentară. Miezul migdalelor este mai bogat decît miezul nucilor în substanţe proteice (15-37%) şi are un gust mai plăcut.

Deşi în ultimii 50 de ani la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură au fost create mai multe soiuri de migdal, cu un grad înalt de adaptivitate în condiţiile ţării noastre, această specie rămîne deocamdată cultură de amator.

În zonele de centru şi sud ale ţării, migdalul se întîlneşte ca pomi răzleţi, mai rar în grupuri mici, în colecţii şi culturi de concurs.

De asemenea, dintre speciile nucifere, plantaţiile cărora necesită a fi lărgite, este alunul, înalt apreciat pentru fructele sale, care sînt folosite în stare proaspătă şi ca materie primă în industria alimentară. Este răspîndit în sectorul silvic prin păduri şi desişuri, rar este cultivat şi pe loturile individuale ale populaţiei.

2.Obiectivele Programului de dezvoltare a culturilor  nucifere pînă în anul 2020

Programul naţional de dezvoltare a culturilor nucifere pînă în anul 2020 (în continuare – Program) are drept obiectiv de bază extinderea plantaţiilor de culturi nucifere, modernizarea tehnologiilor aplicate şi, în baza lor, sporirea producţiei de culturi nucifere, prelucrarea aprofundată a recoltei şi asigurarea exportului unor produse competitive şi cu valoare adăugată înaltă.

Direcţia strategică de dezvoltare a culturilor nucifere, ca şi a celorlalte specii pomicole cultivate în ţara noastră, constă în exploatarea eficientă a plantaţiilor existente şi înfiinţarea de noi plantaţii cu soiuri omologate şi exploatate conform tehnologiilor avansate de producţie, ceea ce îi va asigura o intrare timpurie în fructificare deplină, productivitate înaltă şi producţie de calitate superioară.

Nucul.  Sporirea productivităţii plantaţiilor existente de nuc (pomi răzleţi, fîşii de protecţie, alei de-a lungul drumurilor) necesită a fi realizată prin efectuarea la timp şi la un nivel înalt a tuturor verigilor tehnologiei de producere a nucilor prin restructurarea coroanelor îndesite ale pomilor, efectuarea tăierilor de rărire, lucrarea solului sub proiecţia coroanelor, administrînd, totodată, şi necesarul de îngrăşăminte organice şi minerale; combaterea bolilor şi dăunătorilor.

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice din ultimii ani au demonstrat că, prin respectarea corectă a recomandărilor în vigoare privind îngrijirea nucilor în plantaţiile actuale, există posibilităţi reale de sporire a cantităţii de nuci în plantaţii de la 24,0-27,0 mii tone, cît se recoltează în prezent, pînă la 45,2 mii tone, începînd cu anul 2010 (tabelul 1).

Tabelul 1. Volumul producţiei de nuci preconizată spre a fi obţinută  în plantaţiile existente, ca rezultat al implementării metodelor progresiste de îngrijire (mii tone)

 

Anii 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 1015 2016 2017 2018 2019 2020
Tipul de plantaţii
Pomi răzleţi pe loturile individuale ale populaţiei 24,0 24,0 24,0 24,5 36,0 36,0 36,0 36,0 36,0 36,0 36,0 36,0 36,0 36,0 36,0
Fîşii de protecţie contra vînturilor 3,2 4,0 5,0 6,5 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0 8,0
Alei de-a lungul drumurilornaţionale 0,9 0,9 1,0 1,0 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2 1,2
Total  producţie 28,1 28,9 30,0 32,0 45,2 45,2 45,2 45,2 45,2 45,2 45,2 45,2 45,2 45,2 45,2

 

Cererea sporită la producţia de nuci pe piaţa europeană (deficitul acestei producţii pe piaţa europeană în ultimii ani depăşeşte 100 mii tone nuci în coajă) şi competivitatea nucilor moldoveneşti pe această piaţă pun  tot mai insistent problema extinderii suprafeţelor ocupate cu livezi de nuc, sporirea productivităţii plantaţiilor, îmbunătăţirea calităţii producţiei de nuci.

Actualmente, perspective mari privind intensificarea producţiei de nuci în ţara oferă tehnologia de cultivare a acestei specii pe bază de soi, elaborată recent de oamenii de ştiinţă din ţară.

Tehnologia prevede folosirea la înmulţire a unor soiuri autohtone competitive, de productivitate înaltă şi de calitate superioară. Înmulţirea prin altoire a acestor soiuri asigură intrarea timpurie a plantaţiilor în rod (la al 4-5-lea  an după plantare), sporirea productivităţii (2,0-2,5 tone/ha nuci uscate la intrarea deplină a plantaţiilor în rod), producţie uniformă de calitate superioară. Folosirea raţională a factorilor de intensificare, a maşinilor şi a agregatelor nu numai la îngrijirea plantaţiilor, dar şi la prelucrarea producţiei asigură acestei specii o rentabilitate sporită.

Costul producţiei obţinute de pe 1ha de livadă de nuc şi exportate, la preţurile de azi, este de 2500-3000 dolari SUA. De menţionat că cheltuielile de producţie a nucului sînt cu mult mai mici faţă de alte specii pomicole, nucile pot fi uşor transportate şi păstrate fără a dispune de încăperi special amenajate.

Etapa actuală de dezvoltare a agriculturii creează premise pentru plantarea nucului pe terenuri cu suprafeţe de la 0,5-1,0 ha pînă la cîteva mii de hectare într-un masiv. Principalul rezidă în faptul ca aceste terenuri să fie amplasate în condiţii climaterice şi cu soluri corespunzătoare cerinţelor culturii intensive a nucului. La plantare se vor folosi numai pomi altoiţi de soiuri omologate. Pentru folosirea raţională a maşinilor şi agregatelor la îngrijirea livezilor, recoltarea şi prelucrarea producţiei de nuci, suprafaţa livezilor urmează să fie de dimensiuni optimale. Pentru producătorii cu suprafeţe de livezi de nuc comparativ mici se recomandă organizarea asociaţiilor de producere, ceea ce va contribui la folosirea raţională a maşinilor şi agregatelor, liniilor de prelucrare a producţiei de nuci.

Înfiinţarea plantaţiilor de nuc urmează a fi efectuată numai în baza unor proiecte argumentate, elaborate de instituţiile abilitate.

Starea actuală a economiei naţionale şi speranţele oamenilor de la sate demonstrează convingător posibilităţile înfiinţării, în perioada 2006-2020, a plantaţiilor de nuc pentru producţie-marfă pe o suprafaţă de cel puţin 14 mii ha (tabelul 2).

Tabelul 2. Suprafaţa preconizată de înfiinţare a livezilor de nuci pînă în anul 2020 (mii tone)

 

Anii 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 1015 2016 2017 2018 2019 2020
Suprafaţa,  mii ha 0,3 0,5 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0 1,0
Necesarul de pomi altoiţi, mii buc. 30 50 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100

 

Plantaţiile noi vor intra în fructificare la vîrsta de 5 ani, urmînd ca productivitatea pomilor să crească treptat pînă la intrarea deplină în rod (anul 10-12 după plantare), cînd de pe 1 ha livadă se vor obţine 2,0-2,5 tone nuci uscate. Extinderea plantaţiilor şi intrarea livezilor în rod va asigura creşterea treptată a producţiei de nuci, care, în anul 2020, va atinge 12,5 mii tone. Recoltată pe soiuri, producţia, fiind omogenă ca formă şi mărime, va fi comercializată la export în cea mai mare parte ca nuci în coajă (tabelul 3).

Tabelul 3. Volumul producţiei de nuci în plantaţiile nou-înfiinţate

 

Anii 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Cantitateaproducţiei, tone 40 120 290 660 1310 2160 3500 5250 7500 10000 12500

 

Recuperarea investiţiilor legate de înfiinţarea plantaţiilor şi îngrijirea lor pînă la intrarea în rod (anul 5) va avea loc în anii 9-10 după plantare. Acest termen poate fi micşorat cu condiţia că intervalele dintre rînduri, în primii 3-4 ani după plantare, să fie folosite pentru cultivarea unor culturi leguminoase, cartofi sau alte plante, cu ciclul de vegetaţie în prima jumătate a anului şi care nu sînt mari consumatori ai apei din sol.

Realizarea prevederilor Programului de sporire a potenţialului productiv al plantaţiilor existente şi înfiinţarea de noi plantaţii intensive de nuc pe bază de soi va asigura o creştere considerabilă a volumului producţiei de nuci în ţară, care, în anul 2020, se preconizează a fi de 57,7 mii tone, iar în anul 2025 – peste 70 mii tone, ceea ce va asigura o creştere considerabilă a exportului miezului de nucă pînă la 15,0 mii tone, iar  a nucilor în coajă – pînă la 15,0-20,0 mii tone. Cantităţi însemnate de nuci ar putea fi folosite pentru industria alimentară.

Creşterea considerabilă a volumului producţiei de nuci în ţara noastră va genera sporirea numărului de muncitori antrenaţi în recoltarea, prelucrarea şi uscarea nucilor proaspăt recoltate. Ţinînd cont de faptul că, în perioada recoltării nucilor, forţa de muncă este destul de solicitată şi la multe alte lucrări, cum ar fi recoltarea fructelor, a strugurilor şi legumelor, iar pentru obţinerea unei producţii de calitate superioară nucile trebuie recoltate, decojite de coaja verde, spălate şi uscate în termene cît mai reduse, producătorii de nuci trebuie să dispună de maşini speciale pentru scuturarea nucilor, adunarea fructelor de pe suprafaţa solului şi încărcarea lor în containere, transportarea producţiei la fabricile de prelucrare, înzestrate cu linii speciale, care efectuează în flux lucrările de decojire, spălare, uscare, calibrare şi sortare. Actualmente, în nucicultura mondială există diferite maşini şi utilaje, folosite cu succes în practica de producţie şi de prelucrare a nucilor. Unele dintre ele au fost elaborate şi la noi, producerea cărora ar putea fi reluată de industria constructoare de maşini.

Migdalul. Pentru perioada 2006-2020 Programul preconizează înfiinţarea a 10,1 mii hectare livezi de migdal cu soiuri autohtone omologate, care posedă un grad înalt de adaptivitate la condiţiile din centrul şi sudul ţării şi în perioada de fructificare deplină asigură recolte de 2,0-2,5 tone fructe uscate la hectar (tabelul 4).

Tabelul 4. Suprafaţa preconizată pentru înfiinţarea livezilor de migdal

 

Anii 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Suprafaţa, ha 100 300 500 500 700 800 800 800 800 800 800 800 800 800 800

 

Realizarea planului de plantări va asigura obţinerea în anul 2020 a 9600 tone de migdale, urmînd ca în anul 2025 să fie produse circa 16.250 tone (tabelul 5).

Tabelul 5. Volumul producţiei de migdale în  livezile nou-înfiinţate

 

Anii 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020
Producţia de migdale, tone 10 40 130 320 660 1260 2076 3210 4550 6080 7950 9600

 

Producţia obţinută se prevede a fi folosită pentru consum local şi export în stare proaspătă şi ca materie primă pentru industria alimentară.

Alunul. Ca plantă arbustiformă, cu un sistem radicular superficial, alunul în ţara noastră se dezvoltă şi fructifică rentabil numai în condiţii de irigare. La vîrsta de 5 ani, producţia de alune la hectar este de 200 kg, la vîrsta de 6-7 ani – de 450-500 kg, la vîrsta de 10 ani – 1000-1200 kg. Durata rentabilă a plantaţiilor de alun este de 40-60 ani.

Cu toate că în ultimii 15-20 ani în condiţiile autohtone au fost încercate şi depistate multe soiuri valoroase din selecţia mondială, care ar putea fi cultivate cu succes şi la noi, în prezent lipseşte baza pepinieristică a acestei culturi, ceea ce nu poate contribui la o dezvoltare continuă a speciei în cauză.

În legătură cu aceasta, se prevede ca în perioada 2006-2010 pepinierele specializate în producerea pomilor altoiţi de nuc şi migdal şă înfiinţeze marcotiere cu cele mai valoroase soiuri de alun din selecţia mondială, încercate şi depistate ca perspective în condiţiile ţării noastre. Totodată, cu multiplicarea materialului săditor să fie înfiinţate plantaţii de concurs ale acestor soiuri în diferite zone ale ţării, ceea ce va contribui la lărgirea suprafeţelor ocupate cu alun.

3. Prelucrarea industrială

O deosebită importanţă pentru economia naţională constituie prelucrarea aprofundată a producţiei de nuci, migdale sau alune, producerea cărbunelui activ,  prepararea diferitelor produse de cofetărie, extragerea uleiului comestibil şi tehnic, care este folosit în tehnică, pictură, la fabricarea cernelei tipografice, săpunului de lux, lacurilor, pentru extragerea uleiurilor eterice (tabelul 6).

În industria chimică – farmaceutică, coaja tare, endocarpul nucilor şi migdalelor se folosesc pentru absorbirea unor gaze tehnice.

Tabelul 6. Prelucrarea industrială a producţiei de nucifere

 

În mediu pe anii Volumul producţiei nucifere Produse posibil  de obţinut:
ulei produse de cofetărie cărbune activ dulceaţă cenuşă din miezocarp
Nucul
2006-2010 25,0 5,1 1,0 0,6 5,0 1,9
2011-2015 45,2 9,0 1,0 1,1 5,0 3,4
2016-2020 45,2 9,0 1,0 1,1 5,0 3,4
Migdalul
2010-2015 1,1 0,24 0,1 0,02 0,1
2016-2020 12,8 2,7 6,1 0,2 1,3

 

O importanţa deosebită pentru economia naţională prezintă fabricarea uleiului, care, în condiţiile unor dificultăţi legate de comercializarea producţiei de nuci sau miez pe piaţa externă, ar servi pentru a obţine acelaşi venit de la exportul uleiului de nucă, înalt apreciat şi solicitat pe piaţa externă.

Turta rămasă de la extragerea uleiului din miezul de nucă mai conţine 48,5% substanţe proteice, 9,5% grăsimi, 6,7 % celuloză şi săruri minerale. De aceea turtele sînt folosite la fabricarea halvei şi constituie un nutreţ concentrat valoros pentru hrana animalelor, mai cu seamă a păsărilor.

De menţionat că diferite părţi şi organe ale nucului (frunzele, lăstarii, mugurii, scoarţa, rădăcinile etc.) constituie o sursă, încă puţin folosită la noi, de materie primă pentru extragerea taninului şi substanţelor colorate.

4. Producerea lemnului de nuc

Lemnul de nuc se distinge printr-o mare rezistenţă, plasticitate şi fineţe. Este folosit în proporţii tot mai mari pentru fabricarea mobilei de calitate superioară, în industria avioanelor şi automobilelor, în arta sculpturală (tabelul 7).

Tabelul 7. Înfiinţarea plantaţiilor pentru producerea lemnului de nuc

 

Acţiuni 2006-2010 2011-2015 2016-2020
Producerea materialului săditor de nuc negru, mii buc. 500 1000 1000
Înfiinţarea plantaţiilor de nuc pentru producerea lemnului, ha 250 500 500

 

5. Sortimentul culturilor nucifere

Sortimentul omologat de nuc include 8 soiuri autohtone – Chişinău, Cazacu, Călăraşi, Kogîlniceanu, Corjeuţi, Costiujeni, Pesciansc şi Schinoasa, care se caracterizează prin portul înalt şi mediu al pomilor şi fructificare terminală. La plantare soiurile vor fi amplasate în funcţie de condiţiile microclimaterice ale sectorului şi asigurarea unor polenizări eficiente.

Direcţia strategică de modernizare a sortimentului prevede reducerea numărului de soiuri cultivate, ceea ce va oferi posibilitatea comercializării la export a producţiei de anumite soiuri şi în cantităţi cît mai mari.

Cercetările ştiinţifice efectuate la Institutul de Cercetări pentru Pomicultură, întru ameliorarea genetică a nucului, se vor solda în viitorul apropiat cu obţinerea unor soiuri de nuc cu fructificare laterală, ceea ce va permite de a trece la tehnologia superintensivă de producţie a nucului, cu un număr de 250-300 pomi la hectar şi o producţie anuală de 4 tone nuci uscate la hectar.

Sortimentul omologat de migdal include 2 soiuri – Perveneţul lui Hramov şi  Victoria, iar la etapa de încercare soiul – Moldovenesc cu coaja standard.

Modernizarea sortimentului de migdal prevede obţinerea unor noi soiuri cu un grad de adaptivitate mai înalt la condiţiile climaterice din centrul şi sudul ţării, cu fructe mari, coaja moale, miez mare şi plăcut la gust.

Cu referinţă la alun pentru încercarea în producţie, se vor utiliza soiurile din Caucazul de Nord: Ata-Baba, Cerkeski, Panaheski, Grand-funduc şi Bolgradskaia novinka.

Pentru perfecţionarea sortimentului omologat se prevede organizarea cercetărilor în scopul studierii soiurilor din selecţia mondială şi obţinerea unor noi soiuri, folosind metodele clasice de selecţie.

6. Producerea materialului săditor

Pentru înfiinţarea noilor plantaţii de culturi nucifere, prevăzute de prezentul Program, producţia anuală de pomi altoiţi va fi extinsă pînă la 200 mii bucăţi cu calităţi biologice superioare.

Pentru producerea materialului săditor se prevede crearea pepinierelor specializate, cu o bază tehnico-materială modernă, care va include toate compartimentele necesare, pentru asigurarea calităţilor necesare ale materialului săditor, asigurate cu cadre de înaltă calificare şi integrate cu instituţiile de cercetare ştiinţifică.

Întrucît actualmente în ţară nu există colecţii identificate de soiuri de alun problema-cheie este identificarea soiurilor, crearea de marcotiere şi plantaţii de concurs ale soiurilor identificate.

7. Înfiinţarea plantaţiilor

Producerea nucilor urmează să fie concentrată în întreprinderi agricole cu volume esenţiale de producţie: ca  plantaţii comerciale pentru producţie-marfă în cantităţi mari de calitate superioară, cu  suprafeţe de la 0,5 pînă la zeci şi sute hectare într-un masiv. Plantarea lor se prevede a fi efectuată în sistem intensiv (100-160 pomi/ha), cu material altoit de 2-3 soiuri omologate, amplasate pe teren astfel ca să asigure polenizarea încrucişată eficientă între ele.

Dat fiind faptul că lucrările de îngrijire a plantaţiilor, recoltare şi prelucrare a producţiei pot fi mecanizate, o rentabilitate mai sporită se obţine în plantaţiile pe suprafeţe mai mari.

De asemenea, în paralel cu plantaţiile de producţie-marfă vor fi extinse: plantaţiile de alineament de-a lungul drumurilor pentru producerea lemnului şi a nucilor, pentru stăvilirea vînturilor puternice şi în scopuri decorative, dacă condiţiile de climă şi sol corespund cerinţelor biologice ale nucului, cu material săditor altoit, de soiuri valoroase, precum şi plantaţiile pentru producerea lemnului de nuc în sectorul silvic, care se înfiinţează conform cerinţelor ştiinţei, cu material săditor de anumite tipuri de nuc care produc lemn de calitate, în termene reduse; plantaţiile de nuc pe terenurile alunecătoare, create în scopul stopării alunecărilor de teren, cu material săditor altoit sau produs direct din seminţe.

Plantaţiile de migdal pentru producţie-marfă vor fi înfiinţate pe terenuri care corespund particularităţilor biologice ale acestei specii, cu soiuri omologate, în sistem intensiv, iar cele de  alun – pe terenuri plane sau pante mici, cu solul prealabil bine pregătit.

8. Asigurarea ştiinţifică şi cu cadre

În scopul modernizării în continuare a culturii nucului, migdalului şi alunului cercetările ştiinţifice în domeniu vor fi canalizate în direcţia creării de noi soiuri cu particularităţi biologice şi de producţie superioare celor existente, elaborării tehnologiilor superintensive de producţie, completării sistemului de maşini pentru mecanizarea maximală a proceselor de producţie, recoltare şi prelucrare a fructelor, elaborării unor sisteme care să asigure obţinerea producţiei ecologice.

Se va urmări crearea unor noi soiuri de nuc cu fructificare din muguri laterali, ceea ce va permite sporirea numărului de pomi la unitatea de suprafaţă, intrarea mai timpurie a plantaţiilor în perioada de fructificare eficientă, sporirea productivităţii plantaţiilor pînă la 4t/ha nuci uscate.

Soiurile noi selecţionate de migdal se vor caracteriza printr-un grad înalt de adaptivitate la condiţiile din centrul şi sudul ţării, productivitate şi calitate a fructelor superioare faţă de soiurile existente.

Eficientizarea lucrului de cercetare a speciilor nucifere şi implementarea rezultatelor cercetărilor în producţie va fi posibilă numai prin crearea unui centru ştiinţific al culturilor nucifere, înzestrat cu aparatajul de laborator necesar şi cu o bază tehnico-materială modernă.

Cercetările aplicative vor fi orientate la elaborarea şi implementarea tehnologiilor moderne de înfiinţare şi cultivare a plantaţiilor nucifere, prelucrarea profundă a fructelor, standartizarea producţiei.

În scopul sporirii potenţialului productiv al plantaţiilor existente, cercetările ştiinţifice vor avea drept scop elaborarea recomandărilor privind sporirea productivităţii pomilor şi îmbunătăţirea calităţii producţiei prin aplicarea corectă a factorilor de intensificare.

Obţinerea rezultatelor preconizate va fi posibilă cu susţinerea de către stat a sistemului de pregătire a cadrelor ştiinţifice, specialiştilor cu studii universitare, a colegiilor şi şcolilor profesionale tehnice. În cadrul acestor instituţii se cere organizarea unor grupe specializate în studiul mai aprofundat al speciilor nucifere.

Piaţa actuală necesită loturi considerabile de producţie standardizată de anumite soiuri competitive pe această piaţă. Realizarea acestor obiective este posibilă în condiţiile integrării agroindustriale pe principii reciproc avantajoase ale producătorilor de fructe, procesare şi comercializare a producţiei culturilor nucifere.

9. Asigurarea financiară şi efectivul economic

Pentru sporirea potenţialului producător al plantaţiilor existente de nuc şi înfiinţarea de noi plantaţii de specii nucifere sînt necesare resurse financiare considerabile, în sumă de circa 40 mil. lei anual, iar pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi a cercetărilor ştiinţifice în nucicultură – de 10-15 mil. lei.

Pentru atingerea acestor scopuri se prevede utilizarea mijloacelor fondului de încurajare a dezvoltării culturii nucului, investiţiilor private autohtone şi străine.

Îndeplinirea măsurilor prevăzute de prezentul Program va contribui la sporirea considerabilă a volumului producţiei nucifere, care, în anul 2020, va atinge cifra de 67,3 mii tone, inclusiv nuci – 57,7 mii tone, migdale – 9,6 mii tone. În anul 2025 volumul producţiei de nuci şi migdale va atinge cifra de 86,3 mii tone, inclusiv nuci – 70 mii tone, migdale – 16,3 mii tone.

Sporirea volumului producţiei nucifere va asigura o creştere considerabilă a exportului miezului de nucă pînă la 15,0 mii tone, a nucilor în coajă – pînă la 15-20 mii tone, a migdalelor – pînă la 10 mii tone, în valoare de circa 200 mil. dolari SUA în anul 2020.

Vezi documentul original din Registrul de Stat al actelor juridice al R. Moldova

Bookmark the permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *